Nu știu cum aș fi fost astăzi dacă nu te-aș fi întâlnit. Mă luptam cu depresia, atacuri de panică și cu o anxietate care mi-au răpit bucuria de a trăi. Într-o zi am văzut un anunț pe Facebook, un webinar despre umbre. Citisem cândva puțin despre teoria umbrelor și mi-am spus să încerc, ce aveam de pierdut...? Cu depresia și anxietatea mea, am fost deja la psiholog. Un cabinet tapetat cu diplome. Am stat pe canapea, în timp ce terapeutul se uita discret, din când în când, la ceas. Dacă m-a ajutat? Da... m-am simțit ascultat și, în afară de câteva conștientizări, am rămas cu problemele. Am început apoi să lucrez cu tine 1:1. Nu am văzut diplome înrămate atârnate ostentativ pe pereți, iar ceasul nu era în fața ta, ci pe un perete în spatele tău. Ceea ce mi-a dat sentimentul că nu sunt un simplu client. După prima ședință, când am plecat, m-am simțit înțeles, dar sceptic, datorită experiențelor trecute. Am fost uimit, după puțin timp, că nu mai am acel sentiment de vinovăție pe care îl căram cu mine ca pe o piatră de moară încă din adolescență. După alte câteva ședințe a dispărut depresia, apoi anxietatea. Am început să înțeleg că atât terapia, cât și viața, evoluția, sunt despre și pentru mine. Nu pot decât să îți mulțumesc, pentru că dincolo de un profesionist al terapiei ești Om, un prieten, care, cu răbdare și înțelepciune, m-ai ghidat pe drumul spre pacea cu mine. Acum sunt bine, călătoria continuă, dar văd lucrurile și dintr-un alt unghi, ceea ce îmi arată că pentru orice provocare există mai multe posibilități și soluții. Îți mulțumesc, Ilina!
Sunt Luminița Banu. M-am înscris la cursul Ilinei „Înțelepciunea Umbrei” după ce mi-am pierdut sora. Durerea era foarte mare și nu știam cum să o gestionez astfel încât să pot, totuși, să fiu prezentă în viața mea. Cu alte cuvinte, eram dărâmată, pentru că această pierdere venea pe fondul altor greutăți pe care le-am purtat cu mine de când mă știu și care au devenit, în timp, tot mai mari. Norocul meu a fost că Ilina ne-a introdus, pe noi, cursanții de la „Înțelepciunea Umbrei”, în grupul cursului „Reset-Restart”, pentru că, atunci când s-a încheiat cursul de umbre, m-am bucurat că am avut posibilitatea să continui alături de colegii de la „Reset-Restart”. Înainte de a mă înscrie la curs aveam ceva cunoștințe teoretice despre dezvoltare personală. Ceea ce am învățat la acest curs – și asta îl face diferit de majoritatea cursurilor – a fost să experimentez practic teoria dezvoltării personale. Prin exercițiile pe care le făceam la curs și pe care am continuat să le practic, mi-am schimbat atitudinea față de situațiile din viața mea. Am înțeles, în sfârșit, de ce contează atitudinea noastră față de situațiile vieții. Întotdeauna și toată lumea va experimenta, în viață, pierderi, eșecuri și tot felul de situații neplăcute. Diferența o face atitudinea noastră față de ele. Și am avut ocazia să îmi dau seama de această diferență în momentul când soțul meu a fost diagnosticat cu o boală gravă. Dacă nu aș fi parcurs acest curs, aș fi fost la pământ. Dar schimbându-mi abordarea pot fi alături de el. Ilina a lucrat și cu fiica sorei pe care am pierdut-o – o fată minunată de 11 ani, care s-a trezit într-o zi singură. Nu am cuvinte să îmi exprim recunoștința pentru tot ce a făcut pentru ea. Aș zice că ne-a salvat viața mie și nepoatei mele. Nu, nu e prea mult să spun așa, pentru că datorită ei trăim o viață, nu ne târâm prin viață.
Bună, sunt Roxana, am 34 de ani, sunt căsătorită de 9 ani și am un băiat de 8 ani. De 2 ani am pornit pe drumul cunoașterii de sine, pentru că am simțit că, deși din punct de vedere material și profesional funcționa totul bine, nu eram fericită. Nu înțelegeam de ce am stările de furie, de tristețe, de ce nu mă bucur de niciun succes, de ce mă simt atât de goală pe interior. Am fost diagnosticată cu depresie și mi s-au recomandat antidepresive pe care nu am vrut să le iau, pentru că am vrut să înțeleg de ce mă simt așa, nu am vrut să îmi suprim emoțiile. Până să intru în programul Ilinei, mai încercasem diferite terapii 1 la 1, dar și alte cursuri, însă parcă m-au băgat și mai mult în ceață. Când am intrat în programul Ilinei am fost sceptică, gen „hai să văd ce mai e și cursul ăsta, ce-o mai fi și cu umbrele astea”, dar datorită faptului că este un curs foarte structurat, orientat atât către înțelegerea (psiho)logică, cât și către inteligența emoțională, datorită blândeții Ilinei și a spațiului de siguranță creat de ea, am înțeles încă din primele ședințe că nu o să găsesc fericirea în exterior, ci doar în interiorul meu — bineînțeles, dacă sunt dispusă să caut. E al naibii de greu, dar nu imposibil. Sunt mult mai încrezătoare în forțele proprii, îmi dau voie să simt atât furia, cât și iubirea și, cel mai important, nu mă mai simt defectă; mă văd așa cum sunt și lucrez în continuare la acceptarea și integrarea umbrelor mele. Mi-am făcut chiar curaj să conduc pe autostradă, deși încă îmi este teamă. Înainte de a mă criza și a urla la copil sau la soț pentru te miri ce prostie, încerc să mă opresc o secundă și să mă întreb ce vrea furia de la mine, ce buton mi-a fost apăsat. (Nu funcționează tot timpul, dar funcționează tot mai des.) Am observat că rutina de dimineață, exercițiul de împământare, îmi dă o stare de bine pe parcursul zilei. Blândețea, pe care o văd mai ales la Ilina, este și parte din mine și o recunosc tot mai des. Pe scurt: e un proces în care îmi dau voie să dau jos mască după mască, să fiu tot mai autentică „până la fundul gol”, fără frica de a fi judecată sau respinsă. Asta sunt!
Bună, Ilina dragă. Mă simt foarte liberă și nu mai simt presiunea pe care o aveam. Aseară m-am pus să scriu în telefon toate motivele pentru care îi mulțumesc și îi sunt recunoscătoare acestui băiat... E foarte interesant că acum parcă nu mai simt nevoia aceea puternică de a mă certa cu Dumnezeu „de ce e situația așa”. Ieri, înainte de terapie, chiar am avut o rugăciune stăruitoare și am plâns atât de tare 🤦. Mă tot întrebam: „De ce trebuie să renunț la un om pe care îl iubesc?”. Terapia de aseară a venit exact la fix 🙂. Noi nu am mai vorbit de aproape două luni. Dar în tot acest timp mi-am chinuit sufletul pentru că îmi doream să vorbesc cu el. Presiunea asta spirituală și presiunea tatălui lui – că mă va uita dacă mai continui relația cu el – mă țineau blocată. Joi seara am zis că nu mai pot sta cu greutatea asta pe suflet. Eu, chiar dacă l-am respins și i-am zis că nu mai vreau nimic cu el, a fost doar verbal. În inima mea nu am renunțat niciun minut la el. Și i-am scris un mesaj scurt doar să văd cum este. Mi-a mulțumit că m-am gândit să îl verific, să văd cum se simte, și că apreciază asta. Și atât a fost tot. Mi-a fost suficient să știu că e bine. Nu am mai avut curaj să mai vorbesc ceva, știind că e a treia oară când l-am respins și a suferit mult și el.
Ma numesc Roxana, am 30 de ani si pana sa dau nastere unui copil minunat în urma cu 2 ani, nu stiam cate emotii am "sugruma ~ de-a lungul anilor sau cel mai probabil întreaga viata. De ce zic ca le-am sugrumat? Pentru ca a 3 a zi după nastere si-au facut aparitia toate la un loc, mai bine zis au "explodat" toate în acelasi timp. Cum? Printr-un fel de paralizie (ma sugrumau de nu puteam sa vorbesc, abia îsi făcea aparitia un cuvânt la 2 minute), amorteli ale mâinilor si picioarelor, atacuri de panica, nedormit, desprindere de realitate, simteam zilnic ca mor, gânduri de suicid si ultimul gand care m-a si trimis pe patul de la psihiatrie, un puternic impuls de a-i face rau copilului. Am fost "bombardata" de medicamente, injectii perfuzii, chin si lupta..lupta cu mine, o stiti? Aia care e cea mai grea lupta dintre toate. O nenorocita. A urmat si iesirea din spital, urmând sa iau acasã pumni de tablete. Triam intr-o lume care nu era a mea, în care nu ma recunosteam. Si simptomele ca mor în fiecare zi plus faptul ca nu puteam sa-mi vad copilul, sa ma atasez de el, ma devastau.. si de aici au început cutrile..si mergi la: cristaloterapie, medici (la toate specialitatile, normal ca eram clinica sanatoasa) preoti, nenumãrati psihologi care nu ma ajutau deloc si asa am hotarat intr-o zi sa spun "stop! Ma rog eu la Dumnezeu cum stiu si nu mai cred in nimeni" si vindecarea a inceput sa apara dar simptome tot mai erau..pana intr-o zi când am aflat despre doamna llina si am decis sa fac o sedinta cu ea (în gândul meu "clar e ca toti ceilalti, nu o sa ma ajute cu nimic") darrrrrrrr surpriza! NU e ca ceilalti! Am vazut implicare, am vazut devotament si cel mai important am vazut dorinta de a ajuta pe altii. Cu ea, ma simt in siguranta, ma simt apreciata, ma simt Puternica. Si cu ajutorul ei mi-am dat seama ca toat PUTEREA sta n noi, în sufletele si în psihicul nostru, NICIODATA n exterior. Si acum sunt pe drumul de vindecare, alături de ea si vreau sa ii MULTUMESC din tot sufletul ca exista. In acest drum am reusit in mai putin de 2 ani sa renunt si la tratament ceea ce nici medicilor nu le vine sa creadă. Ultima fraza pe care mi-a spus-o psihiatrul meu a fost "nu credeam ca tu iti mai revi vreodata" si de aici se întelege cat am fost de rau pentru ca el vede cazuri zilnic. Cu ajutorul Ilinei, a Lui Dumnezeu, a copilului meu si în special al meu, am reusit! Am reusit sa învingã depresia si intunecata anxietate! Si acum scriind aceste rânduri am un fior pe sirea spinării... Sper ca acest mesaj sa ajute cati mai multi omeni si sa constientizeze ca puterea staîn ei. Multumesc ca existati!
M-am tot gandit cum sa pun in cuvinte impactul pe care programul Reset-Restart l-a avut in viata mea si am scris si rescris textul de cateva ori, pentru simplul motiv ca aceste cuvinte nu reuseau sa descrie in profunzime acest impact. Ca sa intelegi programul este necesar sa il parcurgi si sa simti transformarile pe propria piele 😊. Si transformarile nu sunt putine. 🎉 Initial m-am inscris pentru partea de Umbre, o sectiune din programul Reset-Restart, dar dupa primele doua sesiuni de Umbre am decis sa raman pana la final. A fost cea mai buna decizie, evident 😊 ❤️. Desi eram intr-un proces de terapie individuala de 3 ani, nu explorasem partea de Umbre si confruntarea cu aceste parti reprimate din mine mi-a adus ceea ce cautam de la inceput… acceptarea si libertatea de a fi autentica, acceptarea faptului ca am o natura rebela, nesupusa, care vine nu doar cu provocari, ci si cu un mare ”dar” 🎁… respectiv acela ca trec totul prin filtrul propriu si nu ”inghit nemestecat ” orice mi se impune, ci chestionez si cercetez. Astfel, imi iau propriile decizii si fac propriile mele alegeri, pe care mi le si asum, iesind din rolul de victima si actionand din rolul de creator al vietii mele. Si acesta a fost evident, doar inceputul. 😊 Confruntarea cu Rusinea, Vinovatia si Furia au fost departe de a fi ”plimbare in parc” dar mi-au adus eliberarea de tipare si convingeri limitative care ma tineau pe loc. Am invatat, totodata, sa vad lucrurile si dintr-o alta perspectiva, la care singura, cel mai probabil, nu m-as fi gandit. ❤️ Sesiunile care abordeaza Inteligenta emotionala, Vulnerabilitatea si Comunicarea mi-au adus mari beneficii in dezvoltarea unei relatii armonioase cu fiicele mele pre-adolescente si cu sotul meu, astfel incat astazi pot gestiona eficient diversele roluri pe care le am (femeie, sotie, mama, antreprenor, liber-profesionist, etc.). ❤️🌈 Tot in timpul programului, am finalizat procesul de vindecare a relatiei cu parintii mei, un proces dureros inceput cu 3 ani inainte. Sesiunile de Vulnerabilitate si Comunicare au ajutat mult in acest proces. ❤️ Colegii mei din program au fost ”oglinzi” fidele pentru mine si mi-au devenit prieteni. Am impartit si rasete si sesiuni de plans, care ne-au unit si ne-au ajutat sa ne acceptam exact asa cum suntem si sa vedem darul din spatele oricarei ”provocari” si din spate oricarei ”umbre”. Tot Ilina m-a provocat sa imi urmez pasiunile si sa imi dau voie sa permit oamenilor care au nevoie de ghidarea mea sa vina spre mine, astfel ca astazi am proprii clienti in terapii alternative. Daca recomand programul ? Evident ca da, recomand Reset-Restart oricui isi doreste sa ajunga la esenta lui autentica si sa se vada asa cum este cu adevarat, nu cum i s-a spus ca este! Drum bun catre acasa oricui decide sa se inscrie in program si spor la .. transformare ! 😊🎉🌈
Sunt consultant fiscal. Oricât de bună aș fi eu în meseria mea, înțelegerea în profunzime a emoțiilor mele mă face să-mi înțeleg clienții în profunzime și cu autenticitate. M-am oglindit cu Ilina prin faptul că și ea vine din consultanță de business. Am rezonat cu ideea că cineva din mediul de business poate sămi predea înțelegerea emoțiilor mele, care să mă conducă la înțelegerea emoțiilor clienților mei! Am găsit la Ilina simplitate în explicarea emoțiilor, profesionalism în însoțirea mea imaginară în copilărie pt. înțelegerea emoțiilor de la rădăcină, multă dragoste și grijă. Am avut o călătorie intensă de 5 săptămâni pe care n-o voi uita niciodată. Umbrele noastre de acum, își au rădăcinile în copilărie. Doar înțelegerea lor cu sens și explicarea trăirilor emoționale de atunci, ne va ajuta să fim întregi acum în orice domeniu am lucra. Fă-ți timp pentru tine! Dă sens umbrelor din viața ta!" ❤
Nu știu cum aș fi fost astăzi dacă nu te-aș fi întâlnit. Mă luptam cu depresia, atacuri de panică și cu o anxietate care mi-au răpit bucuria de a trăi. Într-o zi am văzut un anunț pe Facebook, un webinar despre umbre. Citisem cândva puțin despre teoria umbrelor și mi-am spus să încerc, ce aveam de pierdut...? Cu depresia și anxietatea mea, am fost deja la psiholog. Un cabinet tapetat cu diplome. Am stat pe canapea, în timp ce terapeutul se uita discret, din când în când, la ceas. Dacă m-a ajutat? Da... m-am simțit ascultat și, în afară de câteva conștientizări, am rămas cu problemele. Am început apoi să lucrez cu tine 1:1. Nu am văzut diplome înrămate atârnate ostentativ pe pereți, iar ceasul nu era în fața ta, ci pe un perete în spatele tău. Ceea ce mi-a dat sentimentul că nu sunt un simplu client. După prima ședință, când am plecat, m-am simțit înțeles, dar sceptic, datorită experiențelor trecute. Am fost uimit, după puțin timp, că nu mai am acel sentiment de vinovăție pe care îl căram cu mine ca pe o piatră de moară încă din adolescență. După alte câteva ședințe a dispărut depresia, apoi anxietatea. Am început să înțeleg că atât terapia, cât și viața, evoluția, sunt despre și pentru mine. Nu pot decât să îți mulțumesc, pentru că dincolo de un profesionist al terapiei ești Om, un prieten, care, cu răbdare și înțelepciune, m-ai ghidat pe drumul spre pacea cu mine. Acum sunt bine, călătoria continuă, dar văd lucrurile și dintr-un alt unghi, ceea ce îmi arată că pentru orice provocare există mai multe posibilități și soluții. Îți mulțumesc, Ilina!
.Sunt Luminița Banu. M-am înscris la cursul Ilinei „Înțelepciunea Umbrei” după ce mi-am pierdut sora. Durerea era foarte mare și nu știam cum să o gestionez astfel încât să pot, totuși, să fiu prezentă în viața mea. Cu alte cuvinte, eram dărâmată, pentru că această pierdere venea pe fondul altor greutăți pe care le-am purtat cu mine de când mă știu și care au devenit, în timp, tot mai mari. Norocul meu a fost că Ilina ne-a introdus, pe noi, cursanții de la „Înțelepciunea Umbrei”, în grupul cursului „Reset-Restart”, pentru că, atunci când s-a încheiat cursul de umbre, m-am bucurat că am avut posibilitatea să continui alături de colegii de la „Reset-Restart”. Înainte de a mă înscrie la curs aveam ceva cunoștințe teoretice despre dezvoltare personală. Ceea ce am învățat la acest curs – și asta îl face diferit de majoritatea cursurilor – a fost să experimentez practic teoria dezvoltării personale. Prin exercițiile pe care le făceam la curs și pe care am continuat să le practic, mi-am schimbat atitudinea față de situațiile din viața mea. Am înțeles, în sfârșit, de ce contează atitudinea noastră față de situațiile vieții. Întotdeauna și toată lumea va experimenta, în viață, pierderi, eșecuri și tot felul de situații neplăcute. Diferența o face atitudinea noastră față de ele. Și am avut ocazia să îmi dau seama de această diferență în momentul când soțul meu a fost diagnosticat cu o boală gravă. Dacă nu aș fi parcurs acest curs, aș fi fost la pământ. Dar schimbându-mi abordarea pot fi alături de el. Ilina a lucrat și cu fiica sorei pe care am pierdut-o – o fată minunată de 11 ani, care s-a trezit într-o zi singură. Nu am cuvinte să îmi exprim recunoștința pentru tot ce a făcut pentru ea. Aș zice că ne-a salvat viața mie și nepoatei mele. Nu, nu e prea mult să spun așa, pentru că datorită ei trăim o viață, nu ne târâm prin viață.
Bună, sunt Roxana, am 34 de ani, sunt căsătorită de 9 ani și am un băiat de 8 ani. De 2 ani am pornit pe drumul cunoașterii de sine, pentru că am simțit că, deși din punct de vedere material și profesional funcționa totul bine, nu eram fericită. Nu înțelegeam de ce am stările de furie, de tristețe, de ce nu mă bucur de niciun succes, de ce mă simt atât de goală pe interior. Am fost diagnosticată cu depresie și mi s-au recomandat antidepresive pe care nu am vrut să le iau, pentru că am vrut să înțeleg de ce mă simt așa, nu am vrut să îmi suprim emoțiile. Până să intru în programul Ilinei, mai încercasem diferite terapii 1 la 1, dar și alte cursuri, însă parcă m-au băgat și mai mult în ceață. Când am intrat în programul Ilinei am fost sceptică, gen „hai să văd ce mai e și cursul ăsta, ce-o mai fi și cu umbrele astea”, dar datorită faptului că este un curs foarte structurat, orientat atât către înțelegerea (psiho)logică, cât și către inteligența emoțională, datorită blândeții Ilinei și a spațiului de siguranță creat de ea, am înțeles încă din primele ședințe că nu o să găsesc fericirea în exterior, ci doar în interiorul meu — bineînțeles, dacă sunt dispusă să caut. E al naibii de greu, dar nu imposibil. Sunt mult mai încrezătoare în forțele proprii, îmi dau voie să simt atât furia, cât și iubirea și, cel mai important, nu mă mai simt defectă; mă văd așa cum sunt și lucrez în continuare la acceptarea și integrarea umbrelor mele. Mi-am făcut chiar curaj să conduc pe autostradă, deși încă îmi este teamă. Înainte de a mă criza și a urla la copil sau la soț pentru te miri ce prostie, încerc să mă opresc o secundă și să mă întreb ce vrea furia de la mine, ce buton mi-a fost apăsat. (Nu funcționează tot timpul, dar funcționează tot mai des.) Am observat că rutina de dimineață, exercițiul de împământare, îmi dă o stare de bine pe parcursul zilei. Blândețea, pe care o văd mai ales la Ilina, este și parte din mine și o recunosc tot mai des. Pe scurt: e un proces în care îmi dau voie să dau jos mască după mască, să fiu tot mai autentică „până la fundul gol”, fără frica de a fi judecată sau respinsă. Asta sunt!
Bună, Ilina dragă. Mă simt foarte liberă și nu mai simt presiunea pe care o aveam. Aseară m-am pus să scriu în telefon toate motivele pentru care îi mulțumesc și îi sunt recunoscătoare acestui băiat... E foarte interesant că acum parcă nu mai simt nevoia aceea puternică de a mă certa cu Dumnezeu „de ce e situația așa”. Ieri, înainte de terapie, chiar am avut o rugăciune stăruitoare și am plâns atât de tare 🤦. Mă tot întrebam: „De ce trebuie să renunț la un om pe care îl iubesc?”. Terapia de aseară a venit exact la fix 🙂. Noi nu am mai vorbit de aproape două luni. Dar în tot acest timp mi-am chinuit sufletul pentru că îmi doream să vorbesc cu el. Presiunea asta spirituală și presiunea tatălui lui – că mă va uita dacă mai continui relația cu el – mă țineau blocată. Joi seara am zis că nu mai pot sta cu greutatea asta pe suflet. Eu, chiar dacă l-am respins și i-am zis că nu mai vreau nimic cu el, a fost doar verbal. În inima mea nu am renunțat niciun minut la el. Și i-am scris un mesaj scurt doar să văd cum este. Mi-a mulțumit că m-am gândit să îl verific, să văd cum se simte, și că apreciază asta. Și atât a fost tot. Mi-a fost suficient să știu că e bine. Nu am mai avut curaj să mai vorbesc ceva, știind că e a treia oară când l-am respins și a suferit mult și el.
Ma numesc Roxana, am 30 de ani si pana sa dau nastere unui copil minunat în urma cu 2 ani, nu stiam cate emotii am "sugruma ~ de-a lungul anilor sau cel mai probabil întreaga viata. De ce zic ca le-am sugrumat? Pentru ca a 3 a zi după nastere si-au facut aparitia toate la un loc, mai bine zis au "explodat" toate în acelasi timp. Cum? Printr-un fel de paralizie (ma sugrumau de nu puteam sa vorbesc, abia îsi făcea aparitia un cuvânt la 2 minute), amorteli ale mâinilor si picioarelor, atacuri de panica, nedormit, desprindere de realitate, simteam zilnic ca mor, gânduri de suicid si ultimul gand care m-a si trimis pe patul de la psihiatrie, un puternic impuls de a-i face rau copilului. Am fost "bombardata" de medicamente, injectii perfuzii, chin si lupta..lupta cu mine, o stiti? Aia care e cea mai grea lupta dintre toate. O nenorocita. A urmat si iesirea din spital, urmând sa iau acasã pumni de tablete. Triam intr-o lume care nu era a mea, în care nu ma recunosteam. Si simptomele ca mor în fiecare zi plus faptul ca nu puteam sa-mi vad copilul, sa ma atasez de el, ma devastau.. si de aici au început cutrile..si mergi la: cristaloterapie, medici (la toate specialitatile, normal ca eram clinica sanatoasa) preoti, nenumãrati psihologi care nu ma ajutau deloc si asa am hotarat intr-o zi sa spun "stop! Ma rog eu la Dumnezeu cum stiu si nu mai cred in nimeni" si vindecarea a inceput sa apara dar simptome tot mai erau..pana intr-o zi când am aflat despre doamna llina si am decis sa fac o sedinta cu ea (în gândul meu "clar e ca toti ceilalti, nu o sa ma ajute cu nimic") darrrrrrrr surpriza! NU e ca ceilalti! Am vazut implicare, am vazut devotament si cel mai important am vazut dorinta de a ajuta pe altii. Cu ea, ma simt in siguranta, ma simt apreciata, ma simt Puternica. Si cu ajutorul ei mi-am dat seama ca toat PUTEREA sta n noi, în sufletele si în psihicul nostru, NICIODATA n exterior. Si acum sunt pe drumul de vindecare, alături de ea si vreau sa ii MULTUMESC din tot sufletul ca exista. In acest drum am reusit in mai putin de 2 ani sa renunt si la tratament ceea ce nici medicilor nu le vine sa creadă. Ultima fraza pe care mi-a spus-o psihiatrul meu a fost "nu credeam ca tu iti mai revi vreodata" si de aici se întelege cat am fost de rau pentru ca el vede cazuri zilnic. Cu ajutorul Ilinei, a Lui Dumnezeu, a copilului meu si în special al meu, am reusit! Am reusit sa învingã depresia si intunecata anxietate! Si acum scriind aceste rânduri am un fior pe sirea spinării... Sper ca acest mesaj sa ajute cati mai multi omeni si sa constientizeze ca puterea staîn ei. Multumesc ca existati!
M-am tot gandit cum sa pun in cuvinte impactul pe care programul Reset-Restart l-a avut in viata mea si am scris si rescris textul de cateva ori, pentru simplul motiv ca aceste cuvinte nu reuseau sa descrie in profunzime acest impact. Ca sa intelegi programul este necesar sa il parcurgi si sa simti transformarile pe propria piele 😊. Si transformarile nu sunt putine. 🎉 Initial m-am inscris pentru partea de Umbre, o sectiune din programul Reset-Restart, dar dupa primele doua sesiuni de Umbre am decis sa raman pana la final. A fost cea mai buna decizie, evident 😊 ❤️. Desi eram intr-un proces de terapie individuala de 3 ani, nu explorasem partea de Umbre si confruntarea cu aceste parti reprimate din mine mi-a adus ceea ce cautam de la inceput… acceptarea si libertatea de a fi autentica, acceptarea faptului ca am o natura rebela, nesupusa, care vine nu doar cu provocari, ci si cu un mare ”dar” 🎁… respectiv acela ca trec totul prin filtrul propriu si nu ”inghit nemestecat ” orice mi se impune, ci chestionez si cercetez. Astfel, imi iau propriile decizii si fac propriile mele alegeri, pe care mi le si asum, iesind din rolul de victima si actionand din rolul de creator al vietii mele. Si acesta a fost evident, doar inceputul. 😊 Confruntarea cu Rusinea, Vinovatia si Furia au fost departe de a fi ”plimbare in parc” dar mi-au adus eliberarea de tipare si convingeri limitative care ma tineau pe loc. Am invatat, totodata, sa vad lucrurile si dintr-o alta perspectiva, la care singura, cel mai probabil, nu m-as fi gandit. ❤️ Sesiunile care abordeaza Inteligenta emotionala, Vulnerabilitatea si Comunicarea mi-au adus mari beneficii in dezvoltarea unei relatii armonioase cu fiicele mele pre-adolescente si cu sotul meu, astfel incat astazi pot gestiona eficient diversele roluri pe care le am (femeie, sotie, mama, antreprenor, liber-profesionist, etc.). ❤️🌈 Tot in timpul programului, am finalizat procesul de vindecare a relatiei cu parintii mei, un proces dureros inceput cu 3 ani inainte. Sesiunile de Vulnerabilitate si Comunicare au ajutat mult in acest proces. ❤️ Colegii mei din program au fost ”oglinzi” fidele pentru mine si mi-au devenit prieteni. Am impartit si rasete si sesiuni de plans, care ne-au unit si ne-au ajutat sa ne acceptam exact asa cum suntem si sa vedem darul din spatele oricarei ”provocari” si din spate oricarei ”umbre”. Tot Ilina m-a provocat sa imi urmez pasiunile si sa imi dau voie sa permit oamenilor care au nevoie de ghidarea mea sa vina spre mine, astfel ca astazi am proprii clienti in terapii alternative. Daca recomand programul ? Evident ca da, recomand Reset-Restart oricui isi doreste sa ajunga la esenta lui autentica si sa se vada asa cum este cu adevarat, nu cum i s-a spus ca este! Drum bun catre acasa oricui decide sa se inscrie in program si spor la .. transformare ! 😊🎉🌈
Sunt consultant fiscal. Oricât de bună aș fi eu în meseria mea, înțelegerea în profunzime a emoțiilor mele mă face să-mi înțeleg clienții în profunzime și cu autenticitate. M-am oglindit cu Ilina prin faptul că și ea vine din consultanță de business. Am rezonat cu ideea că cineva din mediul de business poate sămi predea înțelegerea emoțiilor mele, care să mă conducă la înțelegerea emoțiilor clienților mei! Am găsit la Ilina simplitate în explicarea emoțiilor, profesionalism în însoțirea mea imaginară în copilărie pt. înțelegerea emoțiilor de la rădăcină, multă dragoste și grijă. Am avut o călătorie intensă de 5 săptămâni pe care n-o voi uita niciodată. Umbrele noastre de acum, își au rădăcinile în copilărie. Doar înțelegerea lor cu sens și explicarea trăirilor emoționale de atunci, ne va ajuta să fim întregi acum în orice domeniu am lucra. Fă-ți timp pentru tine! Dă sens umbrelor din viața ta!" ❤
Ilina Sirbu - Toate drepturile rezervate - Termeni și conditii - Politica de confidențialitate - Politica utilizare cookie